Primăvară în vreme de coronavirus

vis-de-primavara1353675061
„Vis de primavara”- Anca Bulgaru
„Ce dacă vine primăvara,
Atâta iarnă e în noi,
Că martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi.”
      M-am trezit de dimineață cu ferestrele indundate de un soare vesel, ciripit armonios de păsări, crengile înmugurite ale copacului din dreptul dormitorului în prim plan- toate îndemnându-mă parcă să admir natura și să Îi mulțumesc încă o dată lui Dumnezeu pentru că traiesc și mă pot bucura de tot ceea ce a creat… Un început de zi superbă, însă la scurt timp, entuziasmul mi-a fost umbrit de amintirea faptului că trăim vremuri cam triste… Vremuri în care, de nici 3 luni încoace, viața noastră tinde să se schimbe treptat sub amenințarea unui microorganism ciudat- ceva de dimensiuni microscopice, dar periculos și extrem de contagios, ce pune pe genunchi o planetă întreagă în lupta de apărare, prevenție și supraviețuire, ce face ca anxietatea să muște din noi tot mai mult, de la o zi la alta. De fapt, e impropriu să vorbim despre anxietate într-o astfel de situație, întrucât aceasta reprezintă în esența ei acea teamă fără obiect, ori în cazul de făță nu e nici fantasmagorie, nici un simplu scenariu de genul „Contagion” din care evadezi odată se termină filmul, ci e un coșmar în devenire  cât se poate de real.
    Zilele acestea, majoritatea stăm cu ochii ca pe butelie, pe evoluția pandemiei, informându-ne și, în pofida faptului că teama ne dă târcoale, sper că încercăm să ne păstrăm calmul și facem ceea ce ține de noi, respectând cu strictețe recomandările autorităților, privind normele de igienă absolut necesare, limitând ieșirile în public pe cât posibil la cele strict necesare și altele similare, pentru a ne proteja pe noi, dar și pe cei din proximitatea noastră, gândindu-ne mai ales la categoriile cu risc sporit (vârstnicii, persoanele cu boli cronice, imunodepresivii s.a.). Sunt convinsă că nu sunt singura persoană, pe care o încearcă teama în această perioadă, teamă pentru evoluția acestei pandemii de coronavirus, pentru siguranța proprie și a celor dragi, pentru atâtea altele care pot surveni în lume de la acest flagel și implicit în țara noastră, dacă se va ajunge la cine știe ce situații de criză sanitară și economică, în caz că ritmul tăvălugului corona se va accelera. Da, știu că frica poate fi cât se poate de dăunătoare și că poate activa în noi resorturi impulsive de tipul „fight or run” (luptă sau fugi), în timp ce ne simțim neputincioși, dar nici nu am de gând să bravez pretinzând că totul e ok și că amenințarea acestei pandemii este o exagerare și nu am motive să mă îngrijorez deloc. M-aș minți pe mine însămi, neadmițând că este o reacție normală în astfel de momente, iar pe de altă parte ar fi absurd să îmi bag capul în nisip și să nu recunosc franc faptul că traversăm vremuri cel puțin interesante, daca nu tulburi, dar ar fi în schimb cât se poate de fairplay să accept faptul că nu e totul atât de frumos și pictat în culori calde în jurul nostru, pe cât ne-am dori, mai ales la debutul acestei primăveri și că depinde, într-o oarecare măsură și de fiecare dintre noi ce va mai fi.
    Sunt în vacanță, ca mai toți cei ce lucrează în învățământ în această perioadă… în vacanță, și eu și copiii… O vacanță de nevoie, forțată de împrejurări, nicidecum una la termen, mult așteptată, evidente fiind circumstanțele și măsurile naționale de siguranță și prevenție ce au impus acest stand-by.
      E primăvară și afară e o vreme ce îndeamnă întreaga suflare la voie bună, la desfășurarea cursului firesc al lucrurilor, la plimbări în aer liber, la socializare cu rudele și cunoscuții, la multe activități de tip out-door, de parcă nu ar fi în jur vreo amenințare invizibilă ce stă să facă noi victime. Cu toate acestea, rațiunea mă ține de veghe în lanul cu opțiuni prudente si în ce mă privește, n-am de gând să las primăvara să plece de la fereastra mea, ci am să dau pe mai departe la schimb teama pe rugăciune și voi face tot ce ține de mine să păstrez aproape și raze de soare, și cântec de păsări, și ramuri de copac aflat în plin proces de revenire la viață, și speranță în vreme de coronavirus…
      Prin urmare, ce mi-am propus să fac în aceste zile de pauză?!
În primul rând să admit prezența îngrijorarii și nicidecum să o reprim; să fac pace cu ea, dar să nu o hrănesc; să o las acolo unde îi este locul, de fiecare dată când îmi bate-n geam, și anume, în mâinile lui Dumnezeu.
Deja mă bucur de timpul liber ca de un bonus nemeritat de a sta mai mult cu familia (3 din 4 suntem în vacanță, la domiciliu). Am discutat între timp despre diverse activități recreative de interior, cu Sarah și Naomi care tânjesc, ca și mine de altfel, după mai mult timp împreună, mai mereu. Entuziasmul lor mi-a reconfirmat câtă nevoie era de o vacanță acum, fie ea și între pereții casei noastre. O altă propunere pe lista mea, este aceea de a mă odihni cât încape și de a-mi reveni după efortul depus pentru susținerea recentă a unei inspecții de grad didactic, în care am plonjat la scurt timp după încheierea sesiunii de examene de master, fără să fi avut cine știe ce timp de respiro și recuperare. Ce alte propuneri în afară de cele de mai sus și-au mai dat concursul pe lista mea?!
O alta ar fi aceea de a-mi duce la bun sfârșit lucrarea de disertație ce mă așteaptă de ceva timp și de a citi o parte din cărțile pe care le-am cumpărat în iarnă doar pentru sufletul meu, dar care zac pe noptieră în speranța că voi avea la un moment dat vreme și pentru ele, nu doar pe fugă, uneori, înainte de culcare… De asemenea, intenționez să mă folosesc de timpul acesta pentru a șterge praful de pe geamurile casei, care parcă-mi stau pe retină când le știu așa de 3 luni încoace și care par să se fi resemnat că nu mai reprezintă o prioritate pentru mine ca altă dată…. Să profit de altele, multe altele pe care în această perioadă probabil nu le-aș fi putut lua în considerare. În linii mari, cam așa arată lista mea, dar cred că fiecare dintre cei care într-un fel sau altul suntem consemnați la domiciliu în această perioadă pentru binele nostru și al întregii comunități de care aparținem, poate alcătui o listă  asezonată cu activități utile și plăcute totodată, adaptată la viața personală.
Nu e timp de autocompatimire și nici de fasoane, până la urmă a sta consemnat la domiciliu de forță majoră e un lux pe care mulți dintre cei care sunt nevoiți să meargă în continuare la lucru și în astfel de condiții dificile pentru binele nostru al tuturor (cadrele medicale, angajați din Politie și Armată, șoferii de camioane care fac aprovizionări s. a.), nu și-l permit… Să ne gândim la aceștia când ni se pare că ne este greu și să-i purtăm în rugăciunile noastre. Să avem grijă de alții, dar și de noi, mai ales în astfel de vremuri. 
    Se spune că modul în care stăm de vorbă cu noi înșine, în sinea noastră, arată dragostea și grija pe care ni le purtăm, așadar, în încheierea acestor gânduri, ceea ce îmi spun mie în această primăvară senină și înnorată deopotrivă, ce mă face să tânjesc după primăverile roz din tablourile Ancăi Bulgaru, spun tuturor, concluzionând: Aveți grijă de voi și de ai voștri, nu lăsați teama să vă conducă spre panică, prin acțiuni iresponsabile, nici spre necredință, ci spre fapte chibzuite de valorificare a timpului liber petrecut în intimitatea căminului propriu, de respectare a măsurilor de igienă bazice, de protejare a sănătății proprii dar și a celorlalți din comunitatea de care aparțineți! Fiți calmi, înțelepți și plini de speranță, cu siguranță vor veni și zile mai liniștite! Uneori, Dumnezeu ne lasă în situații de necontrolat, pentru a ne arăta că doar El deține controlul absolut și are ultimul cuvânt. Indiferent de peisaj, anotimp și circumstanțe, de cursul istoriei, viața merge înainte chiar și cu unele restricții temporare necesare și merită trăită din plin, cu pasiune, dar mai ales cu încrederea că Acela care ne-a dăruit-o poate veghea asupra ei potrivit cu voia Sa, fie ce-o fi!
Și, pentru că știu că printre urmăritorii paginii „Scară la Cer” sunt și părinți de copii preșcolari, dar și de școlari mici, atașez câteva linkuri utile cu sugestii de activități de interior foarte simpatice. Bucurați-vă de timpul acesta liber împreună cu cei din casa dvs., mici sau mari, mai ales că nu ne e dat prea des să îl avem oricând ne dorim!
Fiți binecuvântați sub ocrotirea Celui Preaînalt!
Evelinne Monica Butnaru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.